Cum au putut construi anticii Stonehenge,având niște cunoștințe atât de sărace? Și cum au putut să transporte pietre atât de grele la o asemenea distanță?
Construit pe câmpia din Salisbury, sudul Angliei, este monumentul megalitic cel mai frumos - și mai enigmatic - din lume, dar și cel mai important din Europa, ca loc sacru preistoric. A fost construit la finele Epocii Pietrei și inceptul Epocii Bronzului, în trei faze care curpind șapte secole în total, din 2400 înainte de Hristot până în 1700 înainte de Hristos, după esitimarile arheologice. Probabil a fost, la început, un monument circular cu destinație ritualică, care era înconjurat de un șanț, asemeni altor structuri megalitice din jurul Angliei.
Pentru formarea cercului exterior de 30 de metri diametru, care poate fi văzut și în prezent, a fost necesară transportarea a 32 de blocuri - de peste 6 metri înălțime fiecare - din îndepărtații munți Perseli, în sud-estul Țării Galilor. În total, megaliții au trebuit să străbată 322 de km. O distanță enormă pentru niște pietre de o greutate ieșită din comun. Cum au reușit să transporte piatră? Acesta este doar unul dintre misterele care planează asupra cercului sacru Stonehenge, alături de cel vizavi de piatră pentru altarul central, adusă din altă regiune din Țara Galilor, și anume Pembrockshire.
Dovadă importanței religioase a complexului Stonehenge în epoca să este că împrejurul cerului s-au găsit mai mult de 400 de tumuli funerari, unii datând dinainte de 2000 înainte de Hristos.
Astronomia preistorică
Specialiștii consideră că Stonehenge era un observator astronomin unde se realizau atât măsurători, cât și ritualuri sacre. Precizia cu care au fost aplasate locurile ne face să credem că erau capabili să prezică solstiile de vară și de iarnă, echinocțiile și eclipsele de soare și de lună. Probabil puteau determina chiar și poziția Soarelui și a Lunii față de planeta noastă, fapt care le-ar fi permis să determine trecerea anotimpurilor.
Ne aflăm, prin urmare, în față uui calendar de piatră enigmatic, construit de o civilizație mai avansată decât se presupune a fi cea neolitică. Cum puteau să dețină cunoștințe atât de precise asupra astrelor și a mișcării acestora? Au construit Stonehenge pentru a venera, la fel ca templele precolumbiene, Soarele și Luna?
Cel mai probabil, cercul reflectă pentru ei trecerea anotimpurilor, ciclul natural al existenței, ciclul nașterii și al morții. Oricum, acest monument megalitic continuă să capteze, întrucât demonstrează ignoranța noastră față de popoarele ancestrale care au dispărut ducând cu ele și secretele lor.
"Au avut druizii din Stonehenge legături cu grecii din timpul lor?"
Un cerc care se extinde
Azi mai stau în picioare o parte din blocurile megalitice care au format, la început, patru cercuri concentrice. S-a speculat mult asupra adevăratei funcțiuni a acestui monument venerat de druizi. Aici se desfășurau ritualuri relaționate cu mișcările astrelor și, având în vedere umbra proiectată de pietre, solstițiul de vară era un monument de culme în viața spirituală a constructorilor săi misterioși.
Stonehenge a început să se degradeze după invazia romanilor. În 1797 s-a consemnat căderea pietrelor verticale și a unui buiardrug din vestul altarului. În 1900, cercul sacru a suferit noi daune care nu au fost reparate până în 1958, când au fost ridicate cinci blocuri căzute, rezultant configurația actuală, care este aproximativ cea găsită d eromania acum două milenii.
Pe catvea blocuri găsite s-au identificat gravuri de topor, care se utiliza în regiune la începutul anului 1500 i.Hr. Surprinzător este faptul că sunt urme ale unui anumit tip de pumnal, al cărui mâner este identificat că aparținând culturii micenieine (Grecia) din aceeași epocă. Fără îndoială, nu putem presupune că cele două civilizații au intrat în contact, cu toate că deja romanii descoperiseră similarități în acele timpuri.
Druizii din Stonehenge
Deși religia druizilor a apărut la două milenii după Stonehenge, celții au folosit acest cerc magic pentru ritualurile și ceremoniile lor, în care solstițiul de vară avea o mare importantă. Druidismul celților antici a supraviețuit între secolele II i. Hr. și II d. Hr., deși în regiunile Marii Britanii care nu au fost ocupatedecatre romani au supraviețuit cu câteva secole mai mult, până au dispărut de tot, sub influența creștinismului. Sistemul lor religios părea a fi superior celui al descendenților. Credeau de asemenea în nemurirea sufletului, care după moartea corpuluise reîncarna curând într-un nou-născut. Din puținele mărturii care s-au păstrat, reiese că bărbații druizi erau împărții în trei ierarhii: profeți, poeți și preoți, ajutați de vrăjitori sau prezicători de rang inferior.
Druizii aveau cunoștințe important de astronomie, magie și fitoterapie. Atribuiau proprietăți miraculoase vâscului și stejarului, motiv pentru care ritualurile aveau loc în păduri formate dinacesti arbori.
Potrivit fragmentelor arheologice găsite, se pare că Stonehenge a fost capitala druizilor timp de mai multe secole. De fapt, grupul care practică ritualuri druidice continuă să se reunească în acest cerc sacru, în special pentru a sărbători solstițiul de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu